"Mare amator...de ciclism"

Locatie: Cluj-Napoca
Data: 22-23 iunie 2013
Participanti: CS Tibiscus-Clinica de bere


           Voi fi scurt si la obiect de data asta caci scriu in pauza dintre doua sesiuni de munca pentru licenta. Da...ma chinuie rau scoala asta:) Dar parca mai rau ma chinuie ciclismul. 
            Acum o saptamana am avut sansa sa particip alaturi de colegii mei de echipa la Campionatele Nationale de Ciclism, organizate pe dealurile din jurul Clujului. Este pentru prima oara cand se organizeaza campionate nationale si pentru amatori, deci nu puteam rata un asa eveniment.

Sedinta tehnica a fost amuzanta caci arbitrii de la Federatia Romana de Ciclism desi ne-au chemat sa ne spuna cum se vor desfasura probele, pareau ca nici ei nu stiu programul astfel ca au aparut primele schimbari in ceea ce priveste distantele de concurs si orele de start. Proba de contratimp individual, in loc de 11 km, s-a schimbat in 33 km iar proba de fond s-a redus de la 88 km la 55 km.
              Prima zi de concurs ne intampina cu proba de contratimp individual dar si cu noi modificari in ceea ce priveste distanta parcursa. Se pare ca avem numai 11 km de contratimp. Ok, ne urcam pe biciclete si ne asteptam randul. Se da startul la interval de 1 minut intre ciclisti, astfel ca acesta se lungeste destul de mult. 

Eu am plecat cam al 15-lea, in spatele colegului meu, Alex Grosu. 
E al doilea contratimp pe care il fac anul acesta, dar de data asta fara niciun fel de ajustare la bicicleta, mi-era prea greu sa-mi pun barele pentru contratimp si rau am facut , caci dupa ce-am scapat de urcarea de aprox. 3 km cu panta de peste 5%, am inceput sa pierd timp in lupta cu vantul de fata, pe coborare si in special pe portiunea de fals plat de 2 km, inainte de finish. Acolo m-ar fi ajutat mult minimum un ghidon de contratimp daca nu se poate o bicicleta complet echipata pentru astfel de competitii. In fine, m-am batut in primul rand cu caldura, care m-a sufocat pe urcare, apoi cu vantul de fata pe coborare, cu aerodinamicitatea pe bucata de fals plat si bineinteles cu cronometrul, care s-a oprit la 00:18:04, aruncandu-ma pe locul 5 in clasamentul categoriei mele de varsta. Insa m-am bucurat foarte mult pentru juniorul echipei, Emil Chepetan care a terminat proba in 00:17:48 clasandu-l pe locul I la categoria U19, devenind astfel campion national la proba de contratimp.

 Ceilalti colegi au reusit si ei performante rezonabile, Bogdan Nadastean locul 5 la categoria 30-39 ani si Alex Grosu locul 8 la categoria 19-29 ani.
              A doua zi e mai haos in organizare decat in precedenta. In primul rand pentru ca startul in proba de fond pentru amatori s-a modificat de la ora 16:00 la ora 17:00 si pentru ca soseaua pe care se desfasoara competitia urma sa se redeschida circulatiei la ora 18:0, nu mai puteam fizic sa parcurcem 55 km intr-o ora si ne-au mai taiat 22 km din traseu. Suntem la incalzire deja de 50 minute si e deja trecut de ora 17:00 dar noi inca nu luam startul. 

Profesionistii inca sunt pe traseu si noi nu ne putem baga peste ei. Se face ora 17:30 si suntem chemati la start de catre arbitrii care abia asteapta sa plece acasa. Se declanseaza un adevarat scandal intre ciclisti si organizatori cand suntem anuntati ca vom face de fapt numai 11 km. "Cee? Venim din toata tara pentru 11 km?"Lumea se cearta, zbiara iar eu fac haz de necaz, razand.

 Niciodata n-am fost mai relaxat inainte de startul unei curse ca pana acum. Sunt trist ca facem numai atatia km caci nu sunt un ciclist de explozie, de sprint si pe distantele scurte asta se intampla, se merge intr-un ritm infernal. Mie-mi place anduranta, acolo unde distanta lunga si urcarile iti toaca fiecare muschiulet. De data asta insa, trebuie sa ma adaptez rapid la conditiile de cursa si sa ma transform intr-un caine turbat care scapa din cusca. Nu mi-am facut probleme in sensul acesta caci stiam ca tot plutonul se va transforma intr-o haita de turbati care sprinteaza inca de la start. Si iata cum proba de fond se transforma si ea intr-o proba de sprint.

 Nu conteaza ca e plat, urcare, coborare, vant de fata sau de spate, ca ai crampe musculare sau ca inima ti-e-n gat, ca ai bicicleta de 2000 de euro sau de 200 euro, ca ai 6000 km parcursi anul asta sau 600, esti la fel de turbat ca ceilalti 100 de oameni de langa tine. Ai atata energie incat pe cei 11 km nu conteaza nimic din cele de mai sus. Conteaza numai linia de finish pe care o vezi stralucitoare in fata ochilor si atat. Cu gandul asta in minte am trecut de catarare alaturi de fruntasii plutonului, adica inca vreo 8 ciclisti, cu care am inceput sa ne aruncam pe coborare cu peste 70 km/h. Nici cel din dreapta mea, care face pana si intra in trepidatii nu ma mai sperie, raman in continuare concentrat 100%, in fata ochilor vad numai linia aceea alba deasupra careia scrie FINISH. 

Intram in ultimul kilometru si viteza creste odata cu pulsul si adrenalina. Se fac mutari in grup, fiecare ciclist isi cauta cea mai buna pozitie, apare si primul atac pe partea dreapta , viteza mai creste putin. Mai sunt 500 m si eu sunt inca blocat in mijlocul grupului dar stau bine plasat in roata rivalului meu care de data asta fara sa vrea devine coechipierul meu. Cu 300 m inainte de finish, acesta declanseaza sprintul final, eu raman in roata lui si reusesc sa ies din mijlocul plutonului, schimb raportul pe 53/11 , ies pe partea stanga a soselei, strang bine ghidonul in maini, ma ridic in picioare si accelerez cat pot de tare. Probabil sprintul a durat cateva secunde dar pentru mine acele secunde au fost o vesnicie, nu vedeam nimic altceva decat linia de sosire si nu auyeam nimic altceva decat pulsul care-mi ciocanea in urechi. Nu simt decat adrenalina care ma impinge cu peste 60 km/h sa trec mult ravnita linie alba. Si nu o trec oricum, ci primul, primul din adunatura intreaga de peste 100 de amatori. Cu alte cuvinte sunt cel mai mare amator...de ciclism, sunt campion national la proba de "fond".

                 Singurul lucru fain din toata experienta asta neplacuta cu organizarea, e ca m-am ales cu tricoul si medalia de campion national si bineinteles ca am castigat cursa la sprint, ceea ce mi se intampla foarte rar. Insa nu sunt singurul din echipa care s-a clasat bine. Emil Chepetan urca din nou pe podium, pe treapta a doua a acestuia, Bogdan Nadastean termina pe 5 iar Alex Grosu pe 8. In cele doua zile de concurs, echipa CS Tibiscus-Clinica de bere reusind sa adune 3 medalii,adica doua titluri de campion national si unul de vicecampion,  un loc 4 si doua locuri 5, de care suntem mandri. 

                  Gata cu mandretea, acum ma intorc la munca in folosul scolii. "Mânc-o cânii şcoală."