vineri, 15 aprilie 2011

Training de formare la Predeal


     Stateam plictisit pe facebook(asta se intampla in 28 martie) cand primesc o invitatie la un eveniment foarte interesant zic eu... un curs de scriere a propunerilor de finantare in context Tineret in Actiune cu focus pe includerea tinerilor cu oportunitati reduse. Parca m-am trezit la viata cand am vazut ca trainingul urma sa se desfasoare la Predeal in perioada 5-10 aprilie, drept urmare n-am mai stat nicio clipa pe ganduri si am aplicat imediat, fiind convins ca voi fi acceptat. Asta s-a si intamplat, caci la o zi dupa ce am aplicat am primit un mail in care mi se spunea clar ca am fost acceptat la acest curs... eram bucuros dar in acelasi timp si curios sa vad daca si colegele mele care au aplicat au fost acceptate. Am intrat pe site si....da..."voi merge impreuna cu ele la Predeal", imi ziceam eu. Am confirmat participarea la eveniment si pentru ca intr-una din serile de curs se organiza o seara inter-regionala, am inceput sa caut chestii traditionale din Banat, lucruri care ar trebui sa arate lumii ca "Banatu-i fruncea!" " Bine bine, dar ce?" era intrebarea care-si facea loc in mintea mea precum un vierme neadormit... ma tot gandeam ce sa duc...prietenul meu Google nu a gasit mai nimic din ce puteam duce, prietenii mei de la sat m-au lasat cu buza umflata..dupa ce mi-am pus toata baza in ei, bunica...desi e bunica nu a stiut mare lucru dar mi-a sugerat o brutarie buna din oras care m-ar putea ajuta, iar colegii de camera mi-au donat, o bucata de ceva bunatate porceasca.
             Asadar, cu cateva tzoale de prin dulap, cu un darap de clisa si ceva sheapa rosie, plus o pita floare din Banat si o pogace, am urcat voios dar rupt de oboseala in urma albului noptii din 4 spre 5 aprilie in vagonul 3 din 2 ale acceleratului de Baia Mare, impreuna cu cele doua colege (Rahela Stoia si Andreea Pascu) si inca o participanta din Timisoara...Elena Nuta alias Ena:) Scaunul "confortabil" al "sagetii albastre", mi-a oferit posibilitatea sa dorm pana aproape de statia unde trebuia sa facem escala...vreo ora. La Razboieni l-am cunoscut pe Jhony, un caine care de fapt cred ca era femela...foarte dragut si flamand...prindea tot ce-i ofeream de mancare din zbor...hatz.:)
                Inca o sesiune intrerupta de vreo 4 ore de somn pana in gara Brasov unde indemnul ferm de "a ferii linia" (in 3 limbi) al doamnei de la microfon m-a adus la trezire ba mai mult, la grija de a ferii linia cand un nou tren intra in gara:) Inca o gura de aer si cu gandul la o amica din Brasov, ne miscam incet dar sigur spre locatia finala...Predeal.  La cota 1100 lucrurile stau mai bine conservate, astfel ca prazul dintr-o pravalie de langa gara si un pet de Timisoreana ne fac cu ochiul si vizualizand seara inter-regionala le-am achizitionat fara regrete.
                Avem de ales intre taxiul care toaca 5 lei pe km si o plimbare lejera de 2 km pana la hotelul unde eram cazati. Alegem a doua varinata desi fetele cam..."maraie":), totusi cei 2 km nici nu se simt si ajungem destul de repede la Eden Hotel..."o parte din rai". Suntem directionati rapid in camere de catre o receptionera draguta, care ne si spune ca la 20.30 se ia cina. Camera mea e micuta, cu tv, minibar, baie proprie si foarte curata, fapt care m-a incantat cel mai mult.Stiam ca voi mai avea un coleg de camera dar acesta intarzia sa apara, si astfel ca in noaptea respectiva am dormit singur...  La cina am mai cunoscut cateva persoane dar nu incercam sa retin nume pentru ca eram convins ca ne vom cunoaste cu totii...oficial, dupa cina. Zis si facut...ne-am adunat in sala de conferinte si ne-am cunoscut, eram din toate colturile tarii. Trainerii erau foarte motivati si emanau vitalitate in jurul lor, fapt care pe mine cel putin m-a incantat...si m-a facut sa adorm cu gandul la ziua urmatoare...la prima zi de curs.

  Ziua I

           Incarcatul bufet de la micul dejun se putea lua intre ora 7.30 si 9.30, dar cum somnul de dimineata e cel mai dulce, m-am asezat la masa abia la ora 9, avand in fata o farfurie alba, dar care nu se prea vedea sub mormanul de oua, salate, branzeturi, salamuri, sunculite etc etc Bolul de cereale cu lapte mi-a pus capac, caci dupa mancare mi s-a facut din nou somn si mi-era frica sa nu adorm la curs, care incepea la ora 10. Incepem cursul, cu doua trainere tinere, foarte dragute si energice, care in mai putin de o ora ne-au dinamizat pe toti prin metodele lor de team building, iar ceva mai tarziu sa ne descoperim unul pe altul...sa ne cunoastem intre noi, mai mult decat ma asteptam sa o fac in prima zi. Grupul mare de 45 de participanti era impartit pe 3 module... scrierea de proiecte in contect TIA cu focus pe tineri cu dizabilitati (din acest modul faceam si eu parte), cu focus pe tineri cu posibilitati reduse din mediul rural si cu focus pe tineri cu posibilitati reduse din minoritati. Cele 3 module lucrau separat, in sali separate dar ne intalneam foarte des si cu ceilalti, mai ales seara ...:) 
              N-am sa va spun prea mult ce faceam in sesiunile de curs pentru ca as putea sa scriu mult si bine despre asta...si nu vreti sa se intample asa. Dar daca totusi insistati sa aflati mai multe despre curs...puteti consulta ghidul Tineret in actiune, care nu are decat peste 160 de pagini:). Detalii ... http://www.tinact.ro/tia
               Mancarea a fost cea pe care am apreciat-o foarte mult, si va spun si de ce....a fost buna si multa:). Mic dejun intre 7.30-9.30, pranz intre 13.30-15.30 iar cina dupa 19.30, plus ca intre mesele principale eram seviti cu ceva fursecuri sau...."pateuri"...foarte delicioase.
                Bineinteles intre mese aveam sesiuni de curs, si nici decum timp liber…eram solicitati intelectual destul de mult:D, mai ales cand in fata aveam termeni de specialitate…sfanta lemnoleza. Dar cu daruinta trainerilor si implicarea noastra am reusit sa facem lumina si pe straduta intunecata din mintile noastre… eu ma amuzam foarte tare cand descopeream cate-un termen pe care inainte sa ajung la curs il interpretam cum voiam. Incepeam sa-mi dau seama de ce propunerea mea de proiect (depusa inainte de a participa la curs) nu a primit finantarea….:) 
                 In prima seara s-a organizat un ONG Fest, in care fiecare participant isi putea prezenta organizatia pe care o reprezenta. Ideea era ca fiecare dintre noi sa facem o scurta prezentare, dar pentru ca eram mai bine de 40 de organizatii ne-ar fi luat probabil o noapte intreaga pentru prezentari. Astfel ca fiecare a avut posibilitatea sa-si aleaga un coltisor la un stand si sa-si expuna proiecte, pliante...flyere... etc. Impreuna cu Rahela am reprezentat SCOP-ul (Societatea Pentru Parinti si Copii) dar am considerat ca un singur pliant nu e suficient pentru a-ti promova organizatia, asftel ca am reusit sa-i conving pe ceilalti participanti sa urmareasca un filmulet produs de noi....voluntarii de la SCOP, pe prevenirea traficului de persoane, filmulet care...din cate am vazut, a "prins" la public, fapt care ne-a bucurat:). La fel de bine a prins si filmuletul realizat de ASOP Ro (Asociatia Peisagistilor din Romania) cu ocazia inaugararii primului parc pentru nevazatori din Romania, asociatie reprezentata de Andreea Pascu si indirect de mine. Totodata si celelalte organizatii se mandreau cu activitatile pe care le faceau, si pot spune ca am ramas placut impresionat sa vad atatia oameni optimisti si dedicatii muncii lor, oameni care chiar fac ceva pentru cei din jurul lor...foarte faina sezatia de a-i cunoaste pe acesti tineri.
               
Ziua II
         
              A inceput mai devreme pentru mine pentru ca trebuia sa ma mut din camera unde eram cazat, intr-o alta camera, pe motiv de...singuratate:), colegul meu de camera n-a mai aparut. Nu ma prea incanta ideea dar cand am auzit de diferenta de bani, am acceptat cu zambetul pe buze...si nu-mi pare rau ca am acceptat. Noua camera era ceva mai mare...avea si fotolii relaxante...plus plasma TV, de care nu m-am atins... Aveam si coleg de camera...un trainer sub acoperire, aradean de altfel, foarte tare tipul:) 
              Sesiunile de curs devin din ce in ce mai interesante....intram mai adanc in etapele de scriere a unui proiect, incepem sa ne dezvoltam abilitatile de a lucra in echipa ( ciopotmunco:) ), ne stresam, si chiar daca miroase a creier ars, avem puterea sa zambim in continuare. Suntem obositi dar cina e aproape si gandul la seara inter-regionala ne mai da ceva putere.
               Iata ca muzica populara suna-n difuzoare si mesele incep sa se umple cu obiecte traditionale si bunatati culinare. Avem 6 regiuni ( Ardeal, Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia) si 6 standuri de prezentare, se gusta, se degusta, se "sapa" in istorie, gaturi lungi, priviri curioase, multe blitz-uri si-ntrebari.
                                            Ardeal
Obiecte de artizanat traditionale, pate Ardealul si palinca.



                                                   Banat
Clisa, ceapa, pita floare, pogace, rachie, bere Timisoreana si costum popular de 100 ani.





                                                Dobrogea
    Placinta, tzuica, elemente textile dobrogene plus un costum popular tataresc.




     
                                                    Moldova
  Vin, sampanie, oua incondeiate,vas de lut, cd-uri muzica popualra si un album cu poze specifice din Moldova.




   
                                                            Muntenia
     Covrigi de Buzau, carnati de Plescoi, vin, afinata.








                                                                  Oltenia
     Vin, tuica, praz, paine, gem de macese, vas de lut, fular si esarfa cu Universitatea Craiova, plus muzica de Tudor Gheorghe.



Avem si concurs de dans si cantec popular... participantii se grupeaza pe regiuni si isi etaleaza cunostintele populare. Cantec si voie buna...coregrafii, pasi incurcati de dans, grai popular regional, fete mandre si frumoase, flacai voinici care le joaca...juriul este debusolat, este o lupta stransa intre regiuni...batalie mare pentru premii:).Atmosfera de nedescris...

      Juriul delibereaza, toate regiunile sunt castigatoare, toata Romania beneficiaza de premii generoase din partea organizatorilor:). De la sesiuni de masaj, pana la generoase aplauze si energize-re de dimineata... Noi, Banatul am luat premiu pentru potentialul de dezvoltare.:)

       Seara continua cu dans liber dar popular, invat tot felul de pasi noi, si ma mir ca inca nu mi-am rupt picioarele...
Dupa dans vine oboseala dar nu ne lasa sa adormim decat pentru perioade scurte, timp in care killerul din renumitul "mafia" isi face simtita prezenta si face victime in orasul Predeal. Politistii mananca gogosi si nu isi fac datoria, iar doctorii, rezidenti fiind nu reusesc sa faca mare lucru...semn ca, cetatenii trebuie sa se apere singuri... :) Un joc bun, strategic...de argumentare...de cunoastere, care ne rapeste mai bine de jumatate din noapte.


Ziua III

            Ne prinde cam obositi si adormiti dar joculetele din timpul cursului ne trezesc din nou si ne dau energie. Dupa masa de pranz avem timp de reflexie intr-o asa zisa pauza...dar care s-a transformat intr-o pauza activa, pauza in care aveam o sarcina cat se poate de interesanta, o parte practica care avea menirea sa ne dezvolte o serie de abilitati de care un tanar are nevoie pentru implementarea unui proiect. Mi-a placut foarte mult acest exercitiu...a fost dinamic...plin de vitalitate...
             La cina deduc ca este seara festiva prin simplul fapt ca ne era pregatit un bufet suedez cu tot felul de bunatati din care nu stiai ce sa alegi, avem vin, tuica, sucuri...si bineinteles...tort:). Pentru ca vantul spulbera tot in afara cabanei, proprietarul nu risca sa aprinda focul de tabara propus pentru seara aceasta si nu ne ramane decat sa ne strangem in jurul lui Teolin si sa-l acompaniem la chitara cu vocile noastre de aur. Folkul e in floare, versurile vin fara probleme, la fel si palinca pacii care face inconjorul lumii din sala de conferinte:).

Urmeaza karaoke party si bineinteles "mafia" si zboara iar timpul fara sa-l putem controla...

Ziua IV
    
           Pentru cei din modulul nostru a inceput mai devreme, adica la ora 9, pentru ca urma sa terminam ceva mai devreme. Am ajuns si la buget, parte interesanta a proiectului, aici s-au pus cele mai multe intrebari...oare de ce?!?:) Primim si certificate de participare, primim si aplauze, dar mai primim si o serie de emotii puternice care sunt cu greu stapanite, asadar si-au facut subtil aparitia si cei mai plangaciosi dintre noi...
            Seara se apropie cu pasi repezi iar party-ul ne astepata nerabdator. Totusi inainte de party, cativa tineri talentati:), pun in scena prin intermediul pantomimei, o piesa fara noima dar amuzanta...rau:) "Daca am avut concurs de dans si cantec popular, de ce nu am avea si concurs de frumusete?!?" Era intrebarea...
Raspunsul a venit cu 7 perechi, flacai si mandre. Fetele au inceput primele sa-si afiseze talentele ce zaceau in ele, noi...baietii, am functionat ca un grup, sub deviza... " Noi functionam ca un tot, nu ne batem ca fetele pentru primul loc!" Totusi organizatorii si juriul nu ne-au lasat prea mult sa actionam in formatia asta, astfel ca am inceput...subred, ce-i drept sa ne identificam ca si individ:(. De data asta premiile sunt mai serioase si ma bucura gandul ca titlul de "mister ONG" ma va trimite intr-o tabara internationala in vara acestui an:). 

              Dansul continua, la fel si voia buna, este ultima seara si nu vrem sa pierdem niciun minut...avem si sesiune fenomenala de "mafia" care ne tine treji pana cand soarele inexistent ne bate la geam. Noi ii deschidem pentru ca trebuie sa ne facem bagajul , sa mancam rapid si sa fugim spre gara, eu spre Timisoara, ei spre toata tara. Drumul lung de 13 ore, trece si prin Sibiu de data asta, si imi ofera posibilitatea sa vad un oras frumos...o fosta capitala europeana... Restul drumului...l-am dormit, dar totusi inainte sa adorm am avut timp de reflexie...ma uitam pe geam mahnit, vazand cum Predealul se indeparteaza si la fel si oamenii minunati pe care i-am cunoscut in acest interval de timp. Totusi informatia pe care am adunat-o in urma acestui curs ma motiveaza sa caut idei, ba mai mult sa le pun in aplicare, mai ales daca am finantare...si mai ales daca am o mana de oameni cel putin la fel de motivati ca mine, la o aruncatura de bat de mine, de la Timisoara la Costanta, de la Sighet la Craiova, de la Iasi la Targu Jiu...de la x la y...

      Inchei prin aceeasi maniera... " Sa fie de bine!"