Cupa Aradului si Crosul firmelor

     Cupa Aradului




     Locatie: Arad
     Data: 12 mai 2012
     Participanti : eu, Alex Grosu, Remus Farcas, Bitza Nadastean, Dan Damian, Andrei Popa, Alex Cretescu, Vladimir Balan, Cristi Enache.




       Cursa cu pretentii mari si rezultate mici! Cam asta a fost la Arad...
       Toata saptamana ne-am antrenat pe plat, n-am urcat decat cativa metri diferenta de nivel, m-am enervat ca Timisoara nu a fost aruncata pe un varf de munte....si tot degeaba, am facut toate astea pentru pregatirea unui circuit de 26 km, organizat in fata primariei Arad. Mi-era frica ca nu voi reusi sa numar cele 15 ture pe care le aveam de parcurs. Noroc cu organizatorii care aveau o tabla electronica pe care numarau descrescator turele... daca ar fi fost ca la box, o gagica cu tabla in mana as fi avut pulsul mai ridicat, asa...m-am limitat la 180 bpm.
          Emotile au inceput sa apara inca de cand am inceput sa-mi curat bicicleta, cu vreo 6 ore inainte de start, simteam ca-mi tremura picioarele si parca eram fara vlaga. Totusi, m-am calmat ca imi tot venea in minte o melodie infecta a carui singur cuvant stiut il repetam la infinit... NOSSSA... horror.
          In drum spre Arad, am aflat ca la start va fi si o echipa din Ungaria, ceea ce ne-a cam taiat "maul" , dar "fie ce o fi" ne ziceam..."de ei tot ne tinem". In fata primariei, de unde avea sa se dea startul, era balamuc, muzica tare... niste adolescenti dansau energic pe o scena, o mana de Mtb-isti se pregateau pentru cursa lor si bineinteles, multa lume care se uita nedumerita

 la bicicletele de prin zona si la costumele de astronauti subnutriti ale ciclistilor. Ne-am confirmat inscrierea, am luat numerele de concurs si am pornit la incalzire, timp in care am studiat concurenta. Dar mai bine nu faceam asta caci am observat ca in echipa celor din  Ungaria facea parte si campionul Ungariei la velodrom si inca 3 ciclisti care de obicei la fiecare etapa din Tour de Pecs urca pe podium. "Fain"... si inghiteam in sec. Dupa vreo 5 ture de incalzire , m-am pus cu colegii la start, pe front, in bataia pustii si a vantului, l-am incurajat si pe Sergiu Sarbu si Marius Orban dar si pe colegi, am pornit toate gadget-urile ce le aveam in dotare, am zis "Doamne-ajuta " si poc...ungurii au pornit ca din pusca.

 Pana mi-am prins eu piciorul in pedala, doi dintre ei erau deja in fata la cativa metrii, distanta suficienta pentru a se desprinde de pluton. Si asta au facut, caci ceilalti doi colegi ai  lor, "gusteri" cu experienta, au dus o trena falsa, distantandu-i astfel pe coechipierii lor. Abia din tura a doua acestia au prins ceva avans.

 Eu parca eram paralizat, ii vedeam la fiecare viraj ca tot castiga teren si parca nu puteam sa fac nimic, ma uitam in gol si incercam sa inteleg ce se intampla. Cineva ma spala pe creier...  Echipa era raspandita in tot plutonul si daca nu am fi avut echipamete la fel nimeni nu si-ar fi dat seama ca suntem toti sub acelasi nume. La un moment dat il vad pe Dan Damian ca trece la trena si incepe sa care cu 41-42 km/h , dar imediat dupa el, ungurii preiau fraiele trenei si coboara putin viteza, astfel incat sa nu cumva sa ne apropiem de colegii lor. Il vad si pe Zolt Kovacs ca trece la trena, apoi si pe Alex Grosu si pentru moment am crezut ca avem o sansa. Credinta mea a fost intarita de Grosu care spunea sa trecem cu toata echipa in fata si sa ducem trena pana ii prindem pe evadati. Idee excelenta care m-a revigorat. Pentru mine atunci a inceput cursa, am trecut la trena si incercam sa tin un ritm cat mai ridicat, incercam sa ma fac util pentru echipa. Dar care echipa? Unde era? Pe Cretescu, Remus si Andrei nu i-am vazut decat in prima tura, Dan parca s-a retras, Bitza mi-a zis ca nu poate si iata ca minunata echipa CS Tibiscus, era alcatuita din Grosu si Almajan. Noi doi n-am putut face mare lucru caci de fiecare data cand ieseam unul dintre noi de la trena se bagau ungurii si nu mai trageau. Singurele momente in care imi crestea moralul si cand ma simteam bine erau cand treceam prin fata prietenilor nostrii de pe margine (Sorin, Florin, Dana, Doina, Luciana, Patricia) care la fiecare tura ne incurajau si ne dadeau indicatii. Pentru ca treceam in viteza pe-acolo si pentru ca muzica era cu un nivel ridicat de decibeli, nu prea intelegeam ce tot tipau Sorin cu Florin la noi. Imi auzeam numele si inca un cuvant... "acum" . Oi fi eu blond si nu inteleg dar cum naiba sa rupi plutonul care se tine bine de tine si sa fugi dupa evadati? "Ciudatz"...
               Cu 4 ture inainte de finish, il vad pe Mihai Bolchis ca suge un gel proteic, moment in care mi-am amintit ca am si eu asa ceva. Am stors si eu acele grame de carbohidrati, am "stins"cu multa apa si asteptam cuminte sa-si faca efectul. Chiar daca nu ma dureau picioarele, eram destul de obosit si ma enervau foarte mult cele 4 viraje in unghi de 90 grade pe care le aveam de facut la fiecare tura. Dupa fiecare viraj se sprinta si pulsul crestea odata cu viteza... rapid. Mai era si cate-o masina parcata aiurea pe margine, de parca ne astepta cu bratele deschise sa intram in ea. Am avut si linii de tramvai, am avut si intarziati pe care i-am depasit de mai multe ori si care de fiecare data ne scoteau din sarite caci nu voiau sa se traga pe margine. Remus, fiind mai direct de felul lui, i-a apostrofat de cateva ori, asta ca sa mai rupa zgomotul produs de rulajul cauciucurilor pe asfalt si franele lui Bitza care fluierau la fiecare viraj, parca facea drifturi in fiecare curba. 

Tot din cauza intarziatilor era sa raman in urma ca acestia s-au amestecat cu plutonul nostru si nu mai stiam pe cine trebuie sa urmaresc si pe cine nu. Abia cand am trecut de ei mi-am dat seama ca sunt in urma... si "dai tati"....sprint... pana am prins din nou plutonul meu. Era un ritm infernal si eram din ce in ce mai obosit, iar faptul ca ma invarteam ca "un coi in caldare" nu mi-a placut deloc, detest cursele de genul acesta. Singurul avantaj e ca acest tip de curse se bucura de un numar mai mare de spectatori, motiv in plus de bucurie pentru sponsori.
                Intram in ultima tura si inima a inceput sa se joace cu mine cum a vrut, ma gandeam numai la sprintul final si la faptul ca totul trebuie sa se termine cu bine. Aveam emotii si nu stiam cum sa le controlez, asa ca le-am lasat libere. Vine ultimul viraj pe care l-am luat cam strans si pe interior si asta m-a cam incetinit caci am cam pierdut cativa metrii in fata ungurilor, dar totusi ies bine din curba si fara sa ma ridic din sa incep sa trag ca un caine.

 Bineinteles, aderenta de pe roata de fata nu prea exista, drept urmare aceasta mi se ridica de pe sol de fiecare data cand bagam mai tare piciorul in pedala. Eram ca o masina de drag racing dar  la o scara mult mai mica. I-am prins pe inamici si pentru ca am venit lansat din spate am iesit prin stanga lor si am pornit in sprint cu 300 m inainte de finish. Stiam ca nu voi putea tine ritmul pana la capat dar pe bucata aceea am dat tot ce-am putut. Viteza crestea continuu... 45- 47-49-51km/h si inca ma simteam bine, iar cand l-am auzit pe Grosu in spatele meu strigand... "asta-i'', mi-am dat seama ca ceea ce fac e bine. Scenariul era bine scris, eu il car pe Grosu, acesta sare pe ultimii 50 m cu un plus de energie si prinde locul 3. Dar si aici am facut o greseala, eu am dus trena in linie dreapta si am lasat partea stanga complet descoperita, ceea ce a favorizat dezvoltarea unui atac puternic din partea lui Bolchis ( singurul din cursa cu ghidon de contratimp) si a unui ungur.

Grosu fiind cam obosit, nu a reusit sa faca prea multe si astfel ca a pierdut podiumul, la fel si eu, la fel si toata echipa noastra. Un esec total cu o viteza medie de 38,2 km/h. Am terminat cursa in 41 min. si am venit pe locul 6. Track-ul GPS al cursei il gasiti in linkul de mai jos, 
Track GPS, dar fara puls caci ma enerveaza centura care monitorizeaza bataile inimii, oricum e mai bine asa decat sa ma sperii cand analizez evolutia inimii in cursa...dupa cursa. Andrei Popa spre exepmlu a depasit toate asteptarile in ceea ce priveste pulsul... 201 puls mediu si 239 puls maxim...bine ca n-a murit:). 
                Eram dezamagit si suparat dar nu neaparat ca nu am prins podium, ci pentru ca nu am reusit sa lucram cum ar fi trebuit in echipa. Totusi am invatat multe din aceasta cursa si sunt sigur ca la urmatoarea ne vom descurca mult mai bine. Intamplarea face ca urmatoarea cursa sa fie imediat in ziua urmatoare, chiar la Timisoara, si anume... Crosul firmelor. 


        
               Crosul firmelor




               Locatie: Timisoara
               Data : 13 mai 2012
               Participanti: echipa Universitatea Tibiscus ( eu, Alex Grosu, Remus Farcas, Bitza Nadastean, Dan Damian, Andrei Popa, Filip Soare, Adrian Lungu).


               
              Dupa cateva ore de somn agitat dupa Cupa Aradului, in care imi veneau numai "flash-uri"din timpul cursei, ne-am aliniat din nou la start,

 de data asta intr-o competitie privata, o competitie pentru firme, o competitie pentru cei care vor sa-si faca reclama dar si o competitie a orgoliilor in care primii 10 se "papa" intre ei. Asta e ciudat cand e o singura categorie...colegii si prietenii concureaza intre ei. Cu o strategie gandita de mine si de Grosu....respinsa de ceilalti colegi, am pornit fara niciun plan. Ideea era doar sa mergem tare si sa rupem tot in spatele nostru. Treaba asta a functionat perfect caci numai dupa primul viraj, am reusit sa ne desprindem 7 insi, de plutonul de aproximativ 200 participanti. Eram foarte multumit de plecarea mea...cred ca e unul dintre cele mai bune starturi pe care le-am avut eu vreodata. Am dus trena pana aproape de podul Michelangelo cand am facut semn sa fiu schimbat... In spatele meu a venit Andrea Benfenati, un personaj nou in viata ciclista din zona, dar care neavand numar de participare parea sa fie in afara cursei. A dus el trena dar a iesit relativ repede din bataia cu vantul si l-a lasat pe Bitza....apoi Damian si pe la stadion Grosu, care a reusit sa se desprinda cu cativa metrii de noi. Vazand asta, eu cu Bitza am incetinit si l-am lasat sa se duca. A plecat bine, si s-a distantat serios dar noi, vazand ca cel de-al doilea pluton se apropie de noi, nu ne puteam permite sa-i lasam sa ne-ajunga, astfel ca am inceput din nou sa tragem. Grosu avea sanse mici sa reuseasca in evadare, chiar daca l-am fi lasat caci la intoarcere, pe calea Buziasului il astepta nerabdator, prietenul nostru vantu' cu 8m/sec...din Nord, adica frontal. Singur, pe bucata aia, cu mai mult de 25 - 27 km/h nu poti duce si el a cam inteles asta ca s-a lasat prins de noi. Vantul de spate pana la AEM ne-a motivat sa rulam cu peste 43km/h si sa ne miram de "cat de buni suntem":). Situatia s-a schimbat dramatic dupa ce-am trecut cu emotii de linile de tramvai de la AEM, cand datorita proeminentei lor era sa facem pana...masiv. Cum spuneam, situatia s-a schimbat, caci vantul s-a intors impotriva noastra si ne lovea brutal. Mai mult de 33 km/h nu am reusit duce si asta cu eforturi mari caci aproape ca nu mai puteam respira. Dan este nedumerit si il intreaba pe Grosu de ce trage asa mult la trena, Bitza il schimba, eu stau la "cutie"asteptandu-mi randul, in spatele meu italianul, Andrei Mihai si Cristi Enache. Acestia 3 din urma nu s-au agitat deloc si au stat in spatele nostru toata cursa..."sacali" de altfel. Eu daca nu duc trena ma simt inutil in cursa...un intrus...un gandac care vrea sa castige pe spatele altora.
                 Se apropie fabrica de bere si ma cuprinde un val de emotii caci stiam de linile de tramvai care ne asteptau, bucata aceea de 200 m e cea mai periculoasa de pe tot traseul si trebuia sa fac in asa fel incat sa trec cu bine de ea. Am trecut aproape perpendicular peste ele si am preferat sa merg pe contrasens, in stanga lor, moment in care in spatele meu aud zgomote de biciclete taraite pe jos. Am intors capul si l-am vazut pe Grosu care cade ca o leguma pe partea stanga si dupa el, incercand sa-l evite, Cristi Enache intra cu rotile intre linii si plonjeaza si el in marea de asfalt. Nasol... dar inca nu am scapat nici noi, caci in fata noastra erau doua masini care practic ne obligau sa trecem din nou peste linii ca sa le ocolim. Am injurat putin dar am facut manevra cu bine si am scapat teafar din zona aceea cu risc ridicat. De pe Pestalotzi, eu cu Bitza am preluat cursa si pentru ca nu aveam niciun fel de sustinere din partea celor doi care au mai ramas cu noi, am dus numai eu cu el trena. Ritmul nu mai era asa ridicat dar finish-ul se apropia cu viteza de noi. In spate la Capitol, previzibil il vad pe italian ca ataca, eu sar dupa el si reusesc oarecum sa sa-l tin aproape. Dupa mine vine Andrei Mihai care era sa cada in curba chiar in fata lui Bitza si la ceva distanta in spatele nostru, Dan. Dupa ultimul viraj inainte de finish, ma ridic din sa si incep sa sprintez dar imi mai lipseau maximum 30 m sa recastig avansul italianului si sa-l "bat".

Desi stiam ca el nu participa si ca eu am castigat practic, voiam sa-l vad in spatele meu si nu in fata mea. Trec finish-ul si ii multumesc celui de sus pentru rezultat... sunt fericit si luat de val, astfel ca si de data asta uit sa-mi opresc ceasul pentru a pastra cat mai exact datele cursei ( in link-ul de langa) Track GPS . 
                  Am terminat cei 10 km in 16 minute asta insemnand o viteza medie de 37,5 km/h. In spatele meu a venit Bitza, la numai 2 secunde si apoi Dan Damian la 20 sec, deci si de data asta urcam cu totii pe podium.

 Acum chiar am lucrat ca o echipa si asta s-a simtit... evadarea a functionat si a dat rezultate. Atat noi, cat si Universitatea Tibiscus pe care am reprezentat-o, suntem multumiti. Singurii vatamati ai cursei, Alex Grosu si Cristi Enache, desi au cazut, nu s-au accidentat foarte grav. Ceva "exema de asfalt" si dureri musculare, plus partea cea mai dureroasa in urma unei cazaturi..."belirea" bicicletei. Ideal ar fi fost sa nu fie niciun eveniment de genul acesta dar... cand se intampla...se intampla.
                   Luna mai a inceput in forta si va continua la fel de puternic, pentru ca vom avea cel putin cate-o cursa in fiecare weekend din aceasta luna. Speram doar ca vremea sa tina cu noi, sa putem iesi pe sosea cat mai mult..sa ne pregatim asa cum se cuvine pentru Tour de Pecs, Supermaratonul Bekescsaba - Arad - Bekescsaba si ..speram Cupa Emmedue. Pana atunci, spor la pedala si vant de spate...