Cursa nebuna de supravietuire

Denumire: Bike maraton Timisoara
Locatie: Timisoara
Data: 15 septembrie 2012
Participanti: echipa de sosea CS Tibiscus


             La inceput am stiut ca aceasta cursa se va organiza in 16 septembrie, exact in data in care se organizeaza si ultimele etape din Tour de Pecs, in Ungaria. Eram oarecum fericit caci aveam de gand sa merg in Ungaria avand in vedere ca participarea la concursurile de prin oras nu au fost niciodata pe placul meu. Cand am vazut ca s-a mutat pentru data de 15, n-am mai zis nimic si-am inceput sa ma gandesc daca merita sa particip sau nu. Dar cum sa nu particip? Mi-ar fi foarte greu sa stau pe margine si sa ma uit la colegii mei cum trag de biciclete. Totusi m-am inscris..."fie ce o fi"... dar emotiile pentru acest eveniment se intensificau pe masura ce numarul inscrisilor crestea si mai ales cand vedeam numele grele care apareau la mine in categorie. Dani Crista, George Popovici, Cristian Bolchis, Raul Buhas...si toti sunt sprinteri buni. "E clar...va fi foarte greu", dar nu imposibil si am inceput sa ma pregatesc in special spiritual pentru aceasta cursa.
Problema e ca moralul meu a cam scazut cu o saptamana inainte de start caci comoditatea mea a facut ca restantele din toamna de la facultate sa-mi bata din noi la usa...disperate. Am inceput sa lucrez intens la proiecte si am cam uitat sa dorm, sa ma hidratez, sa mananc si mai ales sa ma antrenez...eram praf, cu ochii injectati. Totusi, in momentul acela, scoala era prioritara....deci, nu am nicio scuza. 

              M-am dus la start "cu mana-n fund si cu buza umflata", avand in suflet aceeasi presimtire ciudata care m-a inconjurat toata saptamana. Cu jumatate de ora inainte de start a inceput ploaia, destul de puternic si a facut traseul de concurs...terci. Impreuna cu colegii luam in calcul doua variante: "Ori se merge incet si precaut, ori se merge tare si haotic" si bineinteles radeam, dar nu cu rasul nostru.
              Arbitru de la Federatia Romana de Ciclism, cipuri de cronometrare din Ungaria, politie si voluntari pe traseu si cam 120 de oameni la start. Totul parea ideal... dar ploaia ne-a stricat toate socotelile caci traseul devine foarte alunecos si cu sanse mari de accidente.

               Se da startul si dupa ce iesim cu bine din primul viraj unde Grosu e primul ciclist care aluneca si cade, incepem sa sprintam cum putem pentru a segmenta putin plutonul. Cu cat mai putini in pluton, cu atat mai bine, dar trebuie sa incetinim foarte mult la fiecare viraj. Impreuna cu Remus duc trena si o facem cu un ritm destul de sustinut, dar dupa ce ajungem pe strada Cluj, Dani Crista profita de lansarea lui Remus si sprinteaza de nebun. Dupa el se ia Andrea Benfenati, alias "italianu' " dar nu rezista mai mult de 700m in spatele lui Crista si este prins de pluton. Crista insa prinde un avans de cateva secunde si il tine acolo constant. Nu ma deranja asta asa mult caci stiam ca daca in pluton se formeaza o trena puternica acesta va fi prins pana la final. Dar in pluton, situatia e cam nasoala caci doar eu, Remus, Bolchis si italianu' trecem la trena. Restul lumii inca doarme...dar ne trezim brusc cand la intrarea pe calea Buziasului il vedem pe Remus cum incepe sa faca drift-uri in curba. Am incetinit instant cand am vazut asta, dar am accelerat imediat dupa ce am trecut de zona periculoasa, dar daca stau bine sa ma gandesc...tot traseul se poate considera "zona periculoasa"....apa lucea pe jos si asfaltul parea sa fie acoperit de un strat subtire de gheata. Eram incordat si nu foarte sigur pe bicicleta mea, ceea ce ma facea sa nu ma simt prea bine.
                Trecem de covorul intermediar de citire a cipurilor din sensul giratoriu de la Aem si ne continuam munca de urmarire a lui Crista, care parca prindea avans tot mai mult si dupa cateva momente ajungem la fabrica de bere, unde ne asteapta cu bratele deschise....clasicele linii de tramvai. 
Primul care cade este italianu'... dupa vreo 10 m se imprastie Vladimir Balan iar aproape de iesirea de pe linii, "mi se trage presul" si ma intind si eu pe asfaltul dur, murdar, rece si ud. "Baga-mi-as picioarele"....nervos, ma ridic, imi ridic bicicleta, imi pun lantul din nou pe pinioane si pornesc dupa plutonul care s-a distantat deja bine de mine. Eram putin zgariat dar in momentul acela nu simteam nimic caci eram cuprins de furie, nervi, ciuda si energie. Trageam cat puteam de tare dar degeaba...plutonul ramanea cam la aceeasi distanta in fata mea. Problema cu adevarat mare era ca fiind singur, nu mai beneficiam de protectia plutonului si a politiei. Eram singur in lupta cu traficul si cu soferii dobitoci din oras. 

Injuram continuu si pedalam ca un nebun si in fata ochilor mei nu aveam nimic altceva decat plutonul care avea cam 40 de secunde avans fata de mine. Numaram avansul de fiecare data cand ii vedeam pe cealalta parte a drumului, in dreptul meu, pana cand ajungeam si eu in acelasi punct. Acum puteam sa vad la ce distanta e Crista in fata plutonului dar si in fata mea si bineinteles, puteam sa vad cat de cat ce se intampla in pluton....cine este la trena si ma intristam cand il vedeam pe Bolchis ca trage ca un caine in fata. Cand eram in drept cu ei, strigam cat puteam la colegii mei sa treaca la trena si sa incetineasca plutonul ca sa-i ajung si eu, dar nimeni nu ma baga in seama sau nu ma auzea. Eram singur singurel...
               La fiecare intersectie se forma cate-o coada de masini si toata soseaua era blocata. Cu nebunie maxima si inconstienta incepeam sa fac slalom printre masini la o viteza de peste 35 km/h. Daca aveam norocul sa se deschida vreo portiera in fata mea, plonjam foarte fain in baltile de pe sosea. Politia din intersectii parca era depasita de situatie si se comporta de parca trebuia sa dirijeze traficul precum intr-o zi normala. Pentru ei, faptul ca era concurs nu reprezenta mare lucru...ce sa mai zic de soferii dobitoci aflati la volanele masinilor lor puturoase.

 Nu mi se dadea prioritate deloc si asta ma facea sa ma umplu si mai mult de furie si cred ca daca vreun sofer ar fi comentat la mine, as fi fost in stare sa-i sar "in gat". Bineinteles, frustrarea ca nu prind plutonul si deci ca nu voi prinde un loc pe podium se simtea si ma facea sa risc tot mai mult la fiecare intersectie. Puteam foarte bine sa renunt la batalie si sa merg lejer pe marginea drumului astfel incat sa-mi conserv energia pentru etapele din ziua urmatoare dar n-am facut asta. Am inceput sa ma gandesc ca poate poate se mai cade in pluton si imi voi ajunge contracandidatii la podium. Eram rau caci ma gandeam la asta dar nu-mi puteam controla gandurile....eram ca un nebun.
                 Avansul plutonului creste la peste 1 minut si speranta incepe sa se stinga usor, dar aceasta reinvie cand il vad pe Vladimir Balan ca apare din spate, in trena unui tip cu o bicicleta de oras. M-am luat dupa ei si incepeam sa ma gandesc ce naiba are asta de merge asa bine, chiar si daca nu e pe cursiera?!? Dupa vreo 2 minute de studiu asupra bicicletei lui, constat ca acesta mergea pe o bicicleta electrica si el trebuia doar sa pedaleze lejer ca sa fie propulsat cu 40-42km/h inainte. Tipul nu avea numar de concurs dar probabil voia sa se distreze si el pe traseu, pescuind nenorocitii cazatori. La inceput ma gandeam ca e cam penal sa stau in spatele lui la trena, dar apoi m-am obisnuit cu gandul ca daca tot nu ajung pe podium, macar sa fac un antrenament bun....si in plus nu eram in trena unei masini ci in trena unui biciclist. De acum, timpul trece mai usor si parca reusesc sa ma mai calmez. Incep sa ma uit si in stanga si in dreapta, sa ciulesc urechile la cei de pe margine care ne incurajau dar si la Dan Lupsa care imi striga tot timpul sa am grija. Avea dreptate....caci traficul era in continuare intens si riscurile erau inca foarte mari. 

Il vad si pe Grosu, il vad si pe Cretescu , dar ei parca merg la rulaj, ori sunt precauti ori nu au chef de cursa. Nu stiam ca Grosu a picat si eram mirat ca a ramas in urma plutonului, ba mai mult ca nici nu m-a ajuns pe mine...intarziat.
                    Intram in ultima tura si constat ca avansul plutonului fata de mine mai scade putin, semn ca nenea din fata mea duce trena foarte bine. Pe calea Buziasului, il ajungem pe Marius Vlad, alias "Cobra" cu Tomuta Emanuel, si ma mir sa vad ca cel putin Marius nu a reusit sa se tina de pluton. Ma apropii de el, ii spun "Haide Marius...Hai" si trec la trena, lasandu-l pe cel cu bicicleta electrica sa pedaleze paralel cu noi, dar acesta revine dupa un timp la trena si incepe sa ne care din nou. Marius se mira si el de bicicleta tipului dar nu e deranjat de trena lui....e si normal....cine-ar fi?
                    Cu Marius in grup ma simt putin mai in siguranta, caci el are un stil foarte original de a se face vazut in trafic. La fiecare ambuteiaj incepea sa urle, sa strige, astfel incat soferii sa vada ca sunt cativa nebuni in spatele lor. Soseaua acum e uscata si eu ma pregatesc de sprintul final... nu conteaza ca e pentru locul X, dar daca tot e concurs....e sprint. "Ciclistul electric" se retrage in sensul giratoriu de la Miu si ne lasa pe noi sa mergem in voie spre linia de finish. Tomuta Emanuel trece la trena si il las sa creada ca sunt obosit. Sirul de masini inainte de ultimul viraj, ne face sa intram pe contrasens si sa incetinim putin, dar reusesc sa intru primul in ultimul viraj si sa sprintez cu toata forta pe ultima suta de metri din fata primariei. 

Trec primul linia de sosire din grupul cu care am venit dar asta este irelevant caci marea batalie s-a dat in plutonul care a ajuns cu 1 minut si 7 secunde in fata mea la finish. Eu am terminat cei 40km in 1:02:17 conferindu-mi un rezonabil loc 4 la categoria de varsta si un loc 12 la general.
                      Colegul meu Dani Crista a facut o cursa senzationala, reusit o evadare de unul singur, la doar cativa km de la start, obtinand locul 1 la categoria 18-23 ani si bineinteles...locul 1 in clasamentul general.

 Ceilalti colegi ai mei au reusit sa urce pe podium dupa cum urmeaza: 
- Emil Chepetan loc. 3 la categoria 14-18 ani.
- Remus Farcas loc. 1 la categoria 23-35 ani
- Titel Rusinaru loc. 3 la categoria 23-35 ani
- Bogdan Nadastean loc. 1 la categoria 35-45 ani
- Alexandru Cretescu loc. 2 la categoria + 45 ani
- Raluca Zvanca loc. 2 la categoria fete.
  Felicitari tuturor, felicitari Clubului Sportiv Tibiscus...
                        Parerea mea?

 Mai bine sa nu se ma organizeze curse in oras daca nu se poate inchide circulatia complet. A fost o cursa nebuna de supravietuire...cu risc maxim de accident. Au cazut cel putin 10 ciclisti si s-au accidentat mai mult sau mai putin grav...tot cam atatia. Din nefericire, unul dintre ei a intrat in contact direct cu un autobuz... Sincer, mi-as dori sa nu mai particip la astfel de curse, dar problema e ca nu pot sta departe de linia de start cand vine vorba de asemenea evenimente.
Inca sunt socat cand ma gandesc cum naiba reusesc cei din Hamburg sa inchida jumatate din oras pentru o cursa ciclista iar Timisoara sa nu reuseasca sa inchida doua-trei artere principale de circulatie pentru 2 ore. E asa greu sa oferi siguranta deplina unor sportivi care se implica intr-un astfel de sport cu cea mai mare daruinta? Autoritatile noastre chiar nu vor sa faca nimic pentru un asemenea eveniment? Primaria noastra doarme? HAI ... TREZIREA....