UN nou sezon, un nou sponsor

Locatie: Feked - Pecsvarad, Ungaria
Data: 21 aprilie 2013
Participanti: eu, Andrei, Emil, Remus, Titel, Vladimir



                 Pentru mine sezonul competitional 2013 a inceput abia in aprilie, dar chiar si asa inca nu am adunat suficienti kilometri incat sa pot face fata cu adevarat inceputului de sezon competitional. Am revenit dupa o perioada in care durerile de genunchi ma enervau, astfel forma mea fizica scartaia iar moralul nu mi-era prea ridicat. Cu toate astea, elementul care m-a impulsionat sa urc din nou pe bicicleta a fost...tineti-va bine... BEREA. Da, caci am descoperit cu adevarat gustul unei beri de inalta calitate, proaspata, nefiltrata si fara conservanti.

Bineinteles vorbesc despre Terapia Platin si Terapia Gold, produse de catre Clinica de Bere Timisoara , o fabrica nou infiintata in oras, care produce specialitati de bere din clasa premium, exlusiv pentru piata locala. De ce spun ca berea m-a impulsionat in acest inceput de sezon? Pentru ca de anul acesta echipa noastra are ca sponsor principal pe acest producator de bere, asadar ne-am si "botezat" sub numele de: CS TIBISCUS-CLINICA DE BERE.

De ce am facut asta? Pentru ca cele doua parti se potrivesc perfect. Noi, ciclisti amatori fiind, pedalam si incercam sa traim cat mai sanatos iar "Clinica de bere" fabrica o bere naturala care consumata dupa antrenament, reda organismului lichidele , mineralele, vitaminele si oligoelementele necesare revitalizarii. Practic, noi folosim "Terapia" ca si bautura izotonica.
                   Cu acest stimulent in spate, in 21 aprilie ne-am prezentat cu aproape toata echipa in Ungaria la etapele II si III din Tour de Pecs.

Etapa a II-a, desfasurata la Feked, ne-a asteptat cu un contratimp individual pe o distanta de 20 km, in care cel mai bun rezultat al echipei a fost al lui Emil Chepetan, care a reusit sa urce pe treapta a III-a a podiumului la categoria lui de varsta ( 17-19 ani). 

Eu, stiind ca nu sunt foarte bun la contratimp, am inceput cursa cu gandul de a ma menaja pentru etapa de dupa amiaza dar n-am reusit sa fac asta, am fortat chiar daca n-aveam sanse. Mi-era foarte greu sa merg agale, in pas de defilare in timpul unei curse. Competitia iti ofera emotie, adrenalina si energie si acestea sunt forte pe care cu greu le poti controla. Avand aceasta dilema in minte, am terminat cursa in 32 minute si 35 sec, cu aproape 1:30 min. mai slab decat in 2012, acest deficit aruncandu-ma pe locul 12.

                    Etapa a III-a, de la Pecsvarad mi-a amintit de bucuria pe care am simtit-o anul trecut cand la aceasta etapa am urcat pentru prima data pe podium in Ungaria, dar dupa startul cursei am fost lovit din nou de drumul ingust, cu gropi si pietris fin, urcari abrupte, coborari rapide si viraje periculoase. 

Am suferit mult in prima tura cand eram inconjurat de pluton si nu aveam libertate de miscare, nu vedeam gropile din fata mea si foloseam intens franele. Pierdeam teren la fiecare viraj si imi era foarte greu sa raman in fruntea plutonului. Eram foarte incordat si nu reuseam sa scap de gandul ca as putea sa cad la fiecare viraj, alunecand pe nisipul si pietrisul fin intins pe sosea. Ma si gandeam la momentele in care as fi putut sa-mi scot pietricelele din piele cu ajutorul pensetei. Horror...si nici nu ma mir ca aveam pulsul prea ridicat.

                       A doua tura a inceput cu aceeasi catarare abrupta si destul de lunga, care de data asta m-a avantajat caci mi-am impus un ritm potrivit si suficient de ridicat incat sa ma desprind de pluton. Incet, incet am luat-o inainte si am fost prins abia in finalul urcarii de inca 3 ciclisti, din care unul era colegul meu Titel.

 Problemele au venit din nou pe coborare, unde reuseam cu greu sa ma tin dupa ceilalti rutieri. Cat de nebun trebuie sa fi sa mergi cu peste 60 km/h pe un drum oribil prin padure? Si cand sa-mi pun din nou aceasta intrebare, pierd 2-3 m in spatele celorlalti si gata...dusi au fost. E incredibil de dureros sa vezi cum cei din fata ta se desprind de tine si tu nu poti face nimic sa-i mai ajungi. Totusi, exista si o parte pozitiva in asta...din momentul acela am mers in ritmul meu si inimioara mi-a multumit mult pentru asta, si acum mai bate in semn de apreciere. Ultimii 15 km i-am facut singur si urcarea finala, unde anul trecut ma bateam cu ceilalti la sprint, am facut-o langsam, dar nu pentru ca asa am vrut ci pentru ca atat am putut. Asta e...avem si timpuri mai grele in cariera...

Ceilalti colegi au ajuns cu bine la finish, cu mica exceptie a lui Titel care a facut pana si afost nevoit sa abandoneze. La finalul etapei a III-a, cu punctele adunate de fiecare din noi, echipa CS TIBISCUS-CLINICA DE BERE, a urcat pe locul III in clasamentul pe echipe. Ca tot vorbesc de rezultate, vreau sa-l felicit prin acest intermediu pe fostul coleg de echipa, Dani Crista de la Cycling Team Timisoara, care a reusit sa obtina locul I la contratimp si locul II la etapa de dupa-amiaza, la categoria Elite, bravo Dani.

                           Concluzia? Ma asteapta un sezon competitional dificil in conditiile in care sunt in an terminal la facultate. Obiectivul meu pe 2013 e... sa dau randament maxim in conditii minime.
Pana la etapa viitoare, merg sa beau o "Terapia". :)